Piazza Navona... scrie pe placuta de piatra...
Am descoperit, de curand, un loc nou unde atmosfera, cafeaua si curtoazia chelnerilor ma relaxeaza foarte tare si unde ma pot pierde de nebunia zilei... si, culmea, chiar in orasul meu. Da, da! Persoane dragute, amabile si zambitoare care iti arata ca le face placere ca le-ai calcat pragul si te servesc cu tot dragul...
NAVONA Cafe, pe Tudor Stefan, este un colt de Italia in Bucurestiul asta plin de masini, injuraturi si nervozitate. Putin retrasa de la strada, cu un decor cald si primitor, cafeneaua te imbie sa te retragi din haosul de la serviciu si sa te bucuri de cateva minute de relaxare, cu cafea buna si muzica imbietoare.
Prima data, am fost la ei intr-o vineri. Si pentru ca in week-end, pe langa prajiturile "usual", cineva (stim noi cine!) face si prajitura casei, evident ca pe langa un cappuccino (de proba :P ) am luat si o felie din faimosul dulce. Nu e nimic italienesc, dar e bunut, bunut, nu prea dulce si nici cu prea multa crema... destul de... pe gustul meu. Cafelei nu am avut ce sa ii reprosez, doar faptul ca barmanul este adeptul prafului de cacao pe spuma de lapte, iar eu adepta scortisoarei... in rest... ca la carte! Ba, mai mult, a doua oara cand am fost, mi-a pus scortisoara...
Cred ca ti-ai dat seama, foarte mult din atmosfera se datoreaza patronilor. Sunt niste amabili si simpatici care stiu sa te trateze. S-au inspirat din experienta cafenelelor din Navona si au reusit sa recreeze intimitatea (culmea!) oferita de piazza originala. Aproape ca, daca inchizi ochii, vezi fantanile si toti pictorii si vanzatorii ambulanti si actorii care isi fac veacul in Navona.
Iar pe placuta de la intrare scria... Piazza Navona...
