Intr-o seara cautand cu mare disperare un loc unde sa mancam, pierduti prin Santa Croce, am trecut pe langa Ostaria la Zucca. Localul mi s-a parut atat de dulcel... era micut, cochet, portocaliu cu verde, intr-o casuta langa un canal (da, stiu, ma vei intreba ce casa nu e langa un canal in Venetia! eh, uite ca asta e langa un canal dragutel!!!) pe care poti veni cu barca la restaurant si poti gasi usor loc de parcare, dupa cum se lauda si familia care il tine.
Din pacate, era tarziu si proprietarii si-au cerut mii de scuze ca nu ne mai puteau oferi nimic de mancare. Inchisesera bucataria deja de o ora. Deh! daca si noi cautam de mancare la 12 noaptea intr-un oras care se culca devreme... Am plecat cu gandul de a reveni pentru ca eram sigura ca "mirosul" pe care incercase Fede sa mi-l cultive nu ma insela: descoperisem un loc unde se mananca bine si, mai ales, un loc unde faceau paste cu flori de dovleac!!!
Pana la urma nu am reusit sa regasesc straduta, canalul, casa cu portocaliu si verde... Am avut insa confirmarea de la un amic ce locuia la Venetia de ceva vreme: cei de la Zucca gatesc excelent si stiu sa imbine legumele proaspete astfel incat sa te transforme intr-un adevarat fan.
Nu e first hand experience, recunosc! Am insa incredere in recomandarea facuta si de-aia am transmis-o mai departe. Si fii sigur, data viitoare voi avea grija sa devina first hand... :)
