Piazza Navona... scrie pe placuta de piatra...
Am descoperit, de curand, un loc nou unde atmosfera, cafeaua si curtoazia chelnerilor ma relaxeaza foarte tare si unde ma pot pierde de nebunia zilei... si, culmea, chiar in orasul meu. Da, da! Persoane dragute, amabile si zambitoare care iti arata ca le face placere ca le-ai calcat pragul si te servesc cu tot dragul...
NAVONA Cafe, pe Tudor Stefan, este un colt de Italia in Bucurestiul asta plin de masini, injuraturi si nervozitate. Putin retrasa de la strada, cu un decor cald si primitor, cafeneaua te imbie sa te retragi din haosul de la serviciu si sa te bucuri de cateva minute de relaxare, cu cafea buna si muzica imbietoare.
Prima data, am fost la ei intr-o vineri. Si pentru ca in week-end, pe langa prajiturile "usual", cineva (stim noi cine!) face si prajitura casei, evident ca pe langa un cappuccino (de proba :P ) am luat si o felie din faimosul dulce. Nu e nimic italienesc, dar e bunut, bunut, nu prea dulce si nici cu prea multa crema... destul de... pe gustul meu. Cafelei nu am avut ce sa ii reprosez, doar faptul ca barmanul este adeptul prafului de cacao pe spuma de lapte, iar eu adepta scortisoarei... in rest... ca la carte! Ba, mai mult, a doua oara cand am fost, mi-a pus scortisoara...
Cred ca ti-ai dat seama, foarte mult din atmosfera se datoreaza patronilor. Sunt niste amabili si simpatici care stiu sa te trateze. S-au inspirat din experienta cafenelelor din Navona si au reusit sa recreeze intimitatea (culmea!) oferita de piazza originala. Aproape ca, daca inchizi ochii, vezi fantanile si toti pictorii si vanzatorii ambulanti si actorii care isi fac veacul in Navona.
Iar pe placuta de la intrare scria... Piazza Navona...
marți, 11 martie 2008
luni, 10 martie 2008
Doar o gustarica...
Pentru ca, asa cum ti-am mai spus, in Venetia e destul de dificil sa gasesti vreun restaurant deschis dupa ora 22.00, am ajuns intr-o seara in Cicchetteria CA LEON, lihniti de foame (da, cam des ne prindea seara nemancati! dar ce vrei? eram mult prea prinsi de scopul nostru ca sa ne aducem aminte sa mancam la timp!). Astfel, am ajuns in acest barulet cu pereti rosu-portocaliu de iti luau ochii si care reuseau sa te hipnotizeze suficient cat sa uiti de durerea de picioare (indusa cu grija si sadism de granitul stradutelor venetiene!).
Cicchetteria este echivalentului barului de tapas de la spanioli. Iar portiile sunt obligatoriu formate din carne/peste si legume. Evident pestele inglobeaza tot felul de oratanii marine prajite, marinate, cu sosuri, fara sosuri, frigarui, in mix... tot ce iti doresti. Iar legumele sunt fie la gratar, fie marinate in ulei, asa cum numai italienii stiu sa faca de nu-ti urla niciodata ficatul.
La Ca Leon nu aveau decat peste. Caci, vorba chelnerului, in Venetia e mai usor sa iesi la pescuit, decat sa scoti o vaca la pascut... Si trebuie sa ii dam dreptate! (Cred ca singurele animale de care te impiedici pe strada, la propriu!, sunt vietati din acelea mici de le spune caini sau ma rog...). Dar sa revenim! La baruletul asta de pe Santa Croce, 215, am mancat un misto di frutti di mare excelent. Mi-a placut mai mult decat cel din Roma si, pe bune, eu sunt fan bucataria romana! Banuiesc ca lipsa unei cantitati impresionante de ulei (pe care o gasesti cam in orice mancare romana!!!) si felul in care fusesera gatite lighioanele cu pricina au schimbat total nu doar gustul, ci si consistenta salatei. Ti-o recomand cu maxima caldura! Si daca mai pui pe langa si ceva dovlecei la gratar sau anghinare ai o gustare... gustarica, nu gluma!!!
Cicchetteria este echivalentului barului de tapas de la spanioli. Iar portiile sunt obligatoriu formate din carne/peste si legume. Evident pestele inglobeaza tot felul de oratanii marine prajite, marinate, cu sosuri, fara sosuri, frigarui, in mix... tot ce iti doresti. Iar legumele sunt fie la gratar, fie marinate in ulei, asa cum numai italienii stiu sa faca de nu-ti urla niciodata ficatul.
La Ca Leon nu aveau decat peste. Caci, vorba chelnerului, in Venetia e mai usor sa iesi la pescuit, decat sa scoti o vaca la pascut... Si trebuie sa ii dam dreptate! (Cred ca singurele animale de care te impiedici pe strada, la propriu!, sunt vietati din acelea mici de le spune caini sau ma rog...). Dar sa revenim! La baruletul asta de pe Santa Croce, 215, am mancat un misto di frutti di mare excelent. Mi-a placut mai mult decat cel din Roma si, pe bune, eu sunt fan bucataria romana! Banuiesc ca lipsa unei cantitati impresionante de ulei (pe care o gasesti cam in orice mancare romana!!!) si felul in care fusesera gatite lighioanele cu pricina au schimbat total nu doar gustul, ci si consistenta salatei. Ti-o recomand cu maxima caldura! Si daca mai pui pe langa si ceva dovlecei la gratar sau anghinare ai o gustare... gustarica, nu gluma!!!
miercuri, 5 martie 2008
La Zucca
Intr-o seara cautand cu mare disperare un loc unde sa mancam, pierduti prin Santa Croce, am trecut pe langa Ostaria la Zucca. Localul mi s-a parut atat de dulcel... era micut, cochet, portocaliu cu verde, intr-o casuta langa un canal (da, stiu, ma vei intreba ce casa nu e langa un canal in Venetia! eh, uite ca asta e langa un canal dragutel!!!) pe care poti veni cu barca la restaurant si poti gasi usor loc de parcare, dupa cum se lauda si familia care il tine.
Din pacate, era tarziu si proprietarii si-au cerut mii de scuze ca nu ne mai puteau oferi nimic de mancare. Inchisesera bucataria deja de o ora. Deh! daca si noi cautam de mancare la 12 noaptea intr-un oras care se culca devreme... Am plecat cu gandul de a reveni pentru ca eram sigura ca "mirosul" pe care incercase Fede sa mi-l cultive nu ma insela: descoperisem un loc unde se mananca bine si, mai ales, un loc unde faceau paste cu flori de dovleac!!!
Pana la urma nu am reusit sa regasesc straduta, canalul, casa cu portocaliu si verde... Am avut insa confirmarea de la un amic ce locuia la Venetia de ceva vreme: cei de la Zucca gatesc excelent si stiu sa imbine legumele proaspete astfel incat sa te transforme intr-un adevarat fan.
Nu e first hand experience, recunosc! Am insa incredere in recomandarea facuta si de-aia am transmis-o mai departe. Si fii sigur, data viitoare voi avea grija sa devina first hand... :)
Din pacate, era tarziu si proprietarii si-au cerut mii de scuze ca nu ne mai puteau oferi nimic de mancare. Inchisesera bucataria deja de o ora. Deh! daca si noi cautam de mancare la 12 noaptea intr-un oras care se culca devreme... Am plecat cu gandul de a reveni pentru ca eram sigura ca "mirosul" pe care incercase Fede sa mi-l cultive nu ma insela: descoperisem un loc unde se mananca bine si, mai ales, un loc unde faceau paste cu flori de dovleac!!!
Pana la urma nu am reusit sa regasesc straduta, canalul, casa cu portocaliu si verde... Am avut insa confirmarea de la un amic ce locuia la Venetia de ceva vreme: cei de la Zucca gatesc excelent si stiu sa imbine legumele proaspete astfel incat sa te transforme intr-un adevarat fan.
Nu e first hand experience, recunosc! Am insa incredere in recomandarea facuta si de-aia am transmis-o mai departe. Si fii sigur, data viitoare voi avea grija sa devina first hand... :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
